tăgădáș s.n. (reg.) negare, tăgadă. Vezi definitia »

íriș adj. m. sg. și adv. (reg.) tare, sănătos; adevărat, curat. Vezi definitia »

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș. Vezi definitia »

neațalúș interj. (reg.) prescurtare a lui „Bună dimineața la Moș-Ajun”. Vezi definitia »

SUTÁȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș. Vezi definitia »