TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma. Vezi definitia »

strucitúră, strucitúri, s.f. (înv. și reg.) strivire, zdrobire. Vezi definitia »

piésă (piése), s. f. – Bucată, parte. Fr. pièce. Vezi definitia »

GRADÍNĂ s. f. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. (< it. gradina) Vezi definitia »

caramfílă (caramfíle), s. f. – Garafă. – Var. carafilă. Bg. karamfilka, cf. mag. karafina. Vezi definitia »