ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur. Vezi definitia »

EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care examinează. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examinateur, lat. examinator, -oris. Vezi definitia »

DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros) Vezi definitia »

FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător. Vezi definitia »

TRIÓR s.n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. [Pron. tri-or. / < fr. trieur]. Vezi definitia »