BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care face îmbrăcăminte din blană; negustoreasă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. Vezi definitia »

METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale]. Vezi definitia »

NUMISMÁTICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele și medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie]. Vezi definitia »

mustăfleoancă s. f. sg. (glum.) mustață. Vezi definitia »

GRAMATICĂ s. f. 1. Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. RamurĂ? a lingvisticii care se ocupĂ? cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) Ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. â?? (inform.) mulțime finitĂ? de reguli care definesc un limbaj. -Din lat. Grammatica Vezi definitia »