lucoáre (lucóri), s. f. – Strălucire. Lat. *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), cf. it. lucore, prov. lugor, fr. lueur, cat. llugor. Cf. luci. – Der. strălucoare, s. f. (înv., strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei. Vezi definitia »

REVEDÉRE s.f. Faptul de a (se) revedea. ♦ La revedere = formulă de salut la despărțire. [< revedea, după fr. (au) revoir]. Vezi definitia »

záre (orizont, rază) s. f. g.-d. art. zắrii; pl. zări Vezi definitia »

solíre, solíri, s.f. (înv.) acțiunea de a prezenta solia; mijlocire, intervenție. Vezi definitia »

ACOSTÁRE s.f. Acțiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta]. Vezi definitia »