Definita cuvantului apotemă
APOTÉMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apotemă
percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului. Vezi definitia »
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică. Vezi definitia »
rólă (róle), s. f. – (Mold.) Cuptorul mașinii de gătit. – Var. rulă. Germ. Röhre (Scriban), cu disimilare, cf. mag. rula. Vezi definitia »
smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut), văicăreală, smârceală. Vezi definitia »
ENTEROGASTRÍTĂ s.f. Gastroenterită. [< fr. entérogastrite]. Vezi definitia »