Definita cuvantului apoteoză
APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apoteoză
săinúșă adj. f. (reg.) cenușie. Vezi definitia »
DRÁMĂ, drame, s. f. 1. Piesă de teatru cu caracter grav, în care se redă imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice și complexe, adesea într-un amestec de elemente tragice și comice. ◊ Dramă lirică (sau muzicală) = (spectacol) de operă; (sens curent) creație de operă cu un puternic caracter dramatic. 2. Artă dramatică. 3. Fig. Întâmplare, situație nefericită, zguduitoare; nenorocire. ◊ Dramă pasională = crimă sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericită. ◊ Expr. A face dramă din ceva = a exagera gravitatea unei situații. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferințe morale. – Din fr. drame, lat. drama. Vezi definitia »
BIOMICÍNĂ s. f. aureomicină. (< fr. biomycine) Vezi definitia »
pojíță, pojíțe, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie; meșină. 2. piele de oaie (cu lână pe ea) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 3. șipcă de lemn fixată pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară. Vezi definitia »
EMFÁZĂ, s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. – Din fr. emphase, lat. emphasis. Vezi definitia »