IMPULSÍV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpânit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo]. Vezi definitia »

AFIRMATÍV, -Ă adj. (op. negativ) Cu caracter de afirmație, care afirmă ceva; pozitiv. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță apartenența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. [Cf. fr. affirmatif, lat. affirmativus]. Vezi definitia »

TRANSLATÍV, -Ă adj. Cu caracter de translație. [< fr. translatif]. Vezi definitia »

REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif. Vezi definitia »

EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. Vezi definitia »