fábulă (fábule), s. f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s. m.; fabulos, adj.; fabulați(un)e, s. f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă. Vezi definitia »

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure]. Vezi definitia »

CLISÚRĂ, clisuri, s. f. Sector de vale îngustă, de tip cheie, în defileul Dunării, sculptat în calcar și roci cristaline. – Cf. ucr. klisura. Vezi definitia »

mígmă s. f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic. Vezi definitia »

RĂSÁDNIȚĂ, răsadnițe, s. f. Construcție simplă din scânduri sau din prefabricate, acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile. – Din bg., scr. rasadnik. Vezi definitia »