PUIÚȚ, puiuți, s. m. Puișor¹ (1, 3). – Pui¹ + suf. -uț. Vezi definitia »

subțârelúț, -ă, adj. (reg.; despre oameni) subțire, suplu, zvelt, suleget, suletic, șugar, șui, șuieț. Vezi definitia »

magopéț, magopéți, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om șiret. 2. brutar. Vezi definitia »

SPEȚ, speți, s. m. (Înv.) Monedă de argint care avea curs pe timpul lui Caragea-vodă. – Germ. Spezies[taler]. Vezi definitia »

RĂZLÉȚ, -EÁȚĂ, răzleți, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a depărtat de ceilalți, care a rămas singur. ♦ (Și adv.) Situat la distanță (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăcește din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleți (derivat regresiv). Vezi definitia »