IDIOSINCRASÍE s.f. Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune față de ceva. [Gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament]. Vezi definitia »

LABIODONȚÍE s. f. raport de ocluzie în care dinții incisivi frontali de pe arcada superioară se întâlnesc pe marginea incisivă cu cei de pe arcada inferioară. (< fr. labiodontie) Vezi definitia »

frenghíe, frenghíi, s.f. (înv.) 1. țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur sau de argint; brocart purpuriu. 2. brâu îngust și lung. Vezi definitia »

SCENOGRAFÍE s.f. Arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru. [Pron. sce-, gen. -iei. / < fr. scénographie, cf. gr. skenographia < skene – scenă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon. Vezi definitia »