CÓCKPIT s. n. (mar.) 1. spațiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj. 2. (pe vechile veliere) locuință pentru ofițerii inferiori. 3. loc rezervat pilotului unui avion. (< engl. cockpit) Vezi definitia »

BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbele sau vorbirea cuiva) Neclar, încurcat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimăcit. – V. bâigui. Vezi definitia »

BURFUÍT, -Ă, burfuiți, -te, adj. v. BURFUI. – [DLRM] Vezi definitia »

RĂGUȘÍT, -Ă, răgușiți, -te, adj. Care vorbește sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroșat și slăbit. – V. răguși. Vezi definitia »

KAINÍT s. n. mineral din sulfat de magneziu și clorură de potasiu, hidratate natural. (< fr. kaïnite) Vezi definitia »