CONȚINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentând funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu]. Vezi definitia »

NEMAICUNOSCÚT, -Ă, nemaicunoscuți, -te, adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întâlnit de nimeni, niciodată; p. ext. extraordinar. – Ne- + mai¹ + cunoscut. Vezi definitia »

ÚPERCUT s. n. (box) lovitură care se aplică de jos în sus, plasându-se sub bărbie și la abdomen. (< engl., fr. uppercut) Vezi definitia »

ASTRONAÚT, astronauți, s. m. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. Vezi definitia »

BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus]. Vezi definitia »