beteág (beteágă), adj. – 1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI. Vezi definitia »

mortișág s.n. (reg.) măcel, masacru. Vezi definitia »

ȘIREÁG s. n. v. șirag. Vezi definitia »

vileág s. n. – în expresia în vileag, public. Mag. vilag „lume” (Șeineanu, Semasiol., 189; Gáldi, Dict., 98). Vezi definitia »

sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor. Vezi definitia »