CONCENTRÁȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration) Vezi definitia »

SPELEOTERAPÍE s. f. tratarea unor boli (astm bronșic, bronșite etc.) prin utilizarea peșterilor sau salinelor. (< speleo- + -terapie²) Vezi definitia »

EREDOPATÍE, eredopatii, s. f. Afecțiune moștenită sau transmisibilă ereditar. – Din fr. hérédopathie. Vezi definitia »

CONSECRÁȚIE s.f. (Rar) Consacrație. [< fr. consécration]. Vezi definitia »

ASTROFOTOGRAFÍE s. f. parte a astrofizicii care folosește fotografia ca mijloc de investigație a aștrilor. (< fr. astrophotographie) Vezi definitia »