mujahedín s. m., pl. mujahedíni Vezi definitia »

MANECHÍN s.n. Figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului; este folosită de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Formă care reprezintă corpul omenesc și pe care se probează (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, ușor de condus, foarte influențabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn]. Vezi definitia »

pin (píni), s. m. Arbore (Pinus silvestris). – Mr. chin, megl. pin. Lat. pĭnus (Pușcariu 1318; Candrea-Dens., 1389; REW 6519), cf. it., sp. pino, prov., cat. pi, fr. pin, port. pinho. – Der. pinos, adj. (de pin). Vezi definitia »

BLEUMARÍN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis. (< fr. bleu / à la / marine) Vezi definitia »

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopul curative. – Din bg. pelin. Vezi definitia »