Definita cuvantului armătură
ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcțiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Construcție de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereților unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armătură
MAIOLÍCĂ s.f. v. majolică. Vezi definitia »
TEÓRBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr. théorbe) Vezi definitia »
CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.) – Din fr. caniculture. Vezi definitia »
SPONGÍNĂ s.f. (Med.) Substanță cornoasă secretată de anumite celule din mezoglee la unii spongieri. [< germ. Spongin]. Vezi definitia »
TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă, etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda. Vezi definitia »