Definita cuvantului armonic
ARMÓNIC, -Ă adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armonic
PSIHÓTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de psihoză. (< fr. psychotique) Vezi definitia »
IZOSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la izostazie. [< fr. isostatique]. Vezi definitia »
OBCÓNIC, -Ă adj. De forma unui con inversat. [Cf. germ. obkonisch, cf. lat. ob – invers, conus – con]. Vezi definitia »
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique. Vezi definitia »
poléșnic (poléșnică), adj. – (Olt.) Întins. Sb. poležati „a se întinde” (Candrea). Vezi definitia »