Definita cuvantului armonică
ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armonică
AUTOEXIGÉNȚĂ s. f. Exigență manifestată de propria persoană. [Pr.: a-u-] – Auto1- + exigențiă. Vezi definitia »
COTINEÁȚĂ s. f. v. coteneață. Vezi definitia »
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule. Vezi definitia »
CLORNAFTALÍNĂ s. f. substanță obținută prin clorurarea naftalinei. (< fr. chlornaphtaline) Vezi definitia »
PARÁBOLĂ1, parabole, s. f. Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de un punct fix, numit focar, și de o dreaptă fixă, numită directoare. – Din fr. parabole, lat. parabola. Vezi definitia »