ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciți, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – V. zăpăci. Vezi definitia »

PINEALOCÍT s. n. celulă principală epitelială a glandei pineale. (< fr. pinéalocyte) Vezi definitia »

bíne venít (sosit cu bine) adv.+ adj. (~ din război) Vezi definitia »

IEZUÍT s. m. 1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jésuite, germ. Jesuit) Vezi definitia »

cicilít, -ă, adj. (reg.) dichisit, lustruit, gătit, împodobit, sclivisit. Vezi definitia »