CIUNÍSM s. n. Curent latinist extremist în lingvistica și filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. – Din terminația lexicalizată -ciune + suf. -ism. Vezi definitia »

ULTRAMONTANÍSM s. n. Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăți organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de Papă. – Din fr. ultramontanisme. Vezi definitia »

MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus. Vezi definitia »

ASIANÍSM s. n. tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat. (< germ. Asianismus, engl. asianism) Vezi definitia »

CONSTRUCTIVÍSM s.n. 1. Orientare estetică, apărută după primul război mondial în artele plastice, literatură și muzică, care tinde să coboare creația artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conținutul ei emoțional. 2. Curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia exclusivă a structurii constructive a clădirii. 3. Concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ♦ Concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii, potrivit căreia activitatea constructivă, rațional-intuitivă este baza exigenței matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm]. Vezi definitia »