Definita cuvantului aserțiune
ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aserțiune
SUPURAȚIÚNE s.f. v. supurație. Vezi definitia »
COGITAȚIÚNE s. f. cugetare, gândire. (< fr. cogitation, lat. cohitatio) Vezi definitia »
atitudine de respect și duioșie față de ceva sau cineva, pietate, smerenie, Vezi definitia »
întristăciúne s.f. (înv.) întristare. Vezi definitia »
RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission. Vezi definitia »