Definita cuvantului faptă
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu faptă
RETASÚRĂ s. f. defect constând din goluri formate în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. (< fr. retassure) Vezi definitia »
STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis. Vezi definitia »
AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiș. – Fr. amulette (lat. lit. amuletum). Vezi definitia »
CONTRATREÁPTĂ, contratrepte, s. f. (Constr.) Suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte (1). – Contra1- + treaptă. Vezi definitia »
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. Vezi definitia »