TIC s.n. Mișcare convulsivă și repetată rezultată din contractarea involuntară a unor mușchi; deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. [< fr. tic]. Vezi definitia »

TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. Vezi definitia »

TANATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la tanatologie. [< fr. thanatologique]. Vezi definitia »

HIDROACÚSTIC, -Ă, hidroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care se ocupă de producerea și propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. De hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] – Din fr. hydroacoustique. Vezi definitia »

MONOTEMÁTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. – Din engl. monothematic. Vezi definitia »