MONOLÓG s.n. 1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj. ♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire]. Vezi definitia »

EPIZOOTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în epizootologie. (< it. epizootologo) Vezi definitia »

ANATOMOPATOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în anatomopatologie. (după fr. anatomopathologiste) Vezi definitia »

ETNOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în etnologie. [< fr. ethnologue]. Vezi definitia »

POTAMOLÓG, -Ă, potamologi, -ge, s. m. și f. Specialist în potamologie. – Din fr. potamologue. Vezi definitia »