Definita cuvantului ataraxie
ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ataraxie
ERITROPSÍE s.f. Vedere colorată în roșu. [Gen. -iei. / < fr. érythropsie]. Vezi definitia »
ARTROTOMÍE s. f. incizie chirurgicală a unei articulații. (< fr. arthrotomie) Vezi definitia »
MONOPSÍE s. f. malformație caracterizată prin prezența unui singur ochi; monoftalmie. (< fr. monopsie) Vezi definitia »
arié (árii), s. f. – 1. Loc unde se treieră, arman. – 2. Suprafață. – Var. (înv.) are. Mr. arye, megl. aryie, aryiă. Lat. ārea (Pușcariu 119; Candrea-Dens., 86; REW 626; DAR); cf. alb. arë, it. aja, prov., port. aira, fr. aire, cat., sp. era (gal. din Lubián airá). Folosirea ca termen științific se datorează contactului cu fr. aire. Der. aret, s. n. (regiune, zonă), cu var. ariet. Pronunțarea este gravă. În general suf. -et este tonic, dar există și cazuri cînd este aton, cf. bunget, prejmet, astfel încît putem considera fără nici o dificultate că este vorba de un der. normal de la arie. Dicționarele l-au confundat uneori cu arét „ajutor”. Vezi definitia »
NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie. Vezi definitia »