FONIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în foniatrie. (< fr. phoniatre) Vezi definitia »

ALEKSANDRU, numele a trei împărați ruși din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A inițiat unele reforme, care n-au atins însă bazele feudalismului; a purtat războaie cu Franța, Suedia, Turcia și Persia și a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Alianțe (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A înfăptuit reforma agrară din 1861 și alte reforme în domeniul modernizării instituțiilor statale; a înăbușit răscoala polonă (1863-1864); în timpul său a avut loc Războiul Ruso-Româno-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. În țară a instaurat un regim polițienesc, iar pe plan extern a dus o politică filoaustriacă. Vezi definitia »

CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor. (< fr. chiffre) Vezi definitia »

ANEMOMÉTRU s.n. Instrument de măsurat viteza gazelor în conducte, a vântului, a unui avion în raport cu aerul. [< fr. anémomètre]. Vezi definitia »

nástru s.n. (reg.) numele unei unelte de ciobănie. Vezi definitia »