USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător. Vezi definitia »

PROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care îndreptățește o speranță, care promite (2). [< promite + -(ă)tor]. Vezi definitia »

CATALIZATÓR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [< cataliza + -tor, după fr. catalyseur]. Vezi definitia »

REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore. Vezi definitia »

pipăitór, pipăitoáre, adj., s.f. și n. (înv.) 1. (adj.) care pipăie. 2. (adj.) palpabil. 3. (s.f.; reg.) antenă (la albine). 4. (s.n.; reg.) coș de nuiele (fără fund) pentru prins pește. Vezi definitia »