COMENSALÍSM s. n. v. comensualism. Vezi definitia »

NEOIMPRESIONÍSM s. n. direcție modernistă în pictură care, recurgând la culorile complementare, aplică procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. (< fr. néo-impresionnisme) Vezi definitia »

ILUZIONÍSM s. n. 1. profesiunea iluzionistului. ◊ prestidigitație. 2. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. 3. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă. (< fr. illusionnisme) Vezi definitia »

GESTALTÍSM s.n. Concepție psihologică și filozofică potrivit căreia fenomenele reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale, ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism psihologic. [Pron. gheș-tal-, scris și gheștaltism. / < fr. gestaltisme, cf. germ. Gestalt – structură, formă]. Vezi definitia »

ANTIUMANÍSM s. n. orientare în filozofie, artă etc. ostilă valorilor umane, dezvoltării libere și multilaterale a omului. (< anti- + umanism) Vezi definitia »