tac interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau de o bătaie. – Var. taca, tîc(a). Creație expresivă, cf. țac, pac; se folosește mai ales în comp., tic-tac. – Der. tăcăi (var. tîcîi), vb. (a tăcăni, a palpita; a bate; a zvîcni); tăcăială (var. tîcîială), s. f. (faptul de a tăcăi; bătaie); tăcăitoare, s. m. (sfrîncioc mare, Lanius excubitor); tăcăitură, s. f. (ticăit, palpitație); tăcăni, vb. (a tăcăi, a scoate zgomote caracteristice), cu suf. expresiv -ni; tăcănitură, s. f. (bătaie, ticăit). Vezi definitia »

BIPÁC s. n. (cinem.) 1. pachet de două pelicule cu emulsiile în contact, fiecare sensibilă la altă culoare pentru o singură expunere. 2. procedeu de filmare combinată, având ca scop efectuarea unor trucaje dificile. (< engl. bipack) Vezi definitia »

ciobârlác, ciobârláce, s.n. (reg.) lingură mare, polonic. Vezi definitia »

prăvălác, prăvăláce, s.n. (înv. și reg.) 1. povârniș, pantă, coastă. 2. (în loc. adv.) de-a prăvălacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap. 3. tăvălug; cilindru; rolă. Vezi definitia »

sîsîiác (-iéce), s. n. – (Mold., Trans.) Hambar, pătul de formă circulară. – Var. sisiac(ă), săsiac. Sl. sąsĕkŭ (Byhan 332; Tiktin; Conev 80), cf. bg. săsĕk, rut. susik, mag. szuszák. Este dubletul lui susai, s. n. (Trans., hambar), din mag. szuszák (Candrea), sau al lui susei, formă înv. atestată, cu schimb. de suf. Vezi definitia »