Definita cuvantului aureolă
AUREÓLĂ s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (Fig.) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréole, it. aureola < lat. aureolus – de aur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aureolă
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
PEPTÓNĂ s.f. Substanță organică produsă în timpul digestiei prin hidroliza proteinelor sub acțiunea pepsinei. [< fr., engl. peptone]. Vezi definitia »
DÍNĂ1 s. f. unitate de măsură pentru forță egală cu forța imprimată de accelerația de 1 cm/sec2 asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne) Vezi definitia »
GÂRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. Vezi definitia »
CATAFÍLĂ s. f. frunză redusă, de forma unor solzi, în tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor. (< fr. cataphylle) Vezi definitia »