AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule. Vezi definitia »

CAULÍCUL s. n. tulpiniță a embrionului, pe care sunt inserate cotiledoanele. (< fr. coulicule) Vezi definitia »

MANÍPUL s.n. Subunitate a armatei romane, care intra în componența cohortei. [< lat. manipulus]. Vezi definitia »

TONTORÓIUL s. n. art. în expr. v. TONTOROI. (În expr.) A juca (sau a sări) tontoroiul = a juca sau a dansa cu mișcări bruște și cu sărituri, fără ritm; a țopăi. (Fam.; în expr.) A juca (pe cineva) tontoroiul = a obliga (pe cineva) să se supună dorințelor, capriciilor cuiva. [Var.: țonțorói s. n.] [DEX '98] Vezi definitia »

ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule) Vezi definitia »