ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti. Vezi definitia »

hupoáre s.f. (reg.) căldură foarte mare; arșiță, vipie, buhoare, dogoare, friptoare, prigoare, zăpuc, năplăială. Vezi definitia »

FULGERÁRE, fulgerări, s. f. 1. Acțiunea de a fulgera și rezultatul ei; lumină ca de fulger; scânteiere, lucire, fulgerătură. 2. Fig. Senzație, durere scurtă și violentă. 3. Fig. Durată scurtă; clipă, moment. – V. fulgera. Vezi definitia »

ORDONANȚÁRE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța. Vezi definitia »

COINCÍDERE s.f. Faptul de a coincide. [Pron. co-in-. / < coincide]. Vezi definitia »