FETIȘÍSM s.n. Formă timpurie a religiei în comuna primitivă, constând în adorarea fetișurilor, ca divinități. ♦ (Fig.) Adorație oarbă, nemotivată față de un principiu, de o concepție etc. ◊ (Ec.) Fetișismul mărfii = reprezentare denaturată, falsă pe care oamenii și-o formează despre mărfuri în condițiile relațiilor bazate pe proprietatea privată, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din raporturile sociale dintre oameni. [< fr. fétichisme]. Vezi definitia »

MISTICÍSM s. n. Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Vezi definitia »

MUNTENÍSM, muntenisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție proprie graiului din Muntenia. – Muntenia (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

CACOFONÍSM s. n. cacofonie. (< it. cacofonismo) Vezi definitia »

SIMBOLÍSM s.n. 1. Curent în arta și literatura universală, de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care a încercat, cu ajutorul simbolurilor, să stabilească corespondențe între fenomenele universului fizic și cele ale lumii morale, eliberând totodată versul de rigorile tradiționalismului clasic și căutând prin melodie și armonie verbală să-l apropie de muzică. ♦ (În artele plastice) Practicarea unei arte ideiste și sintetiste în spiritul simbolismului literar. 2. Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau a întări noțiunea pe care o desemnează. 3. Curent filozofic idealist potrivit căruia legătura dintre idei nu presupune raporturi de la cauză la efect, ci de la simbol la obiectul reprezentat de acesta, gândirea reducându-se doar la cunoașterea simbolurilor realității. [< fr. symbolisme]. Vezi definitia »