PÁPĂ s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa) Vezi definitia »

REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu o țesătură specială, foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. – Din fr. régence. Vezi definitia »

GLOTÍTĂ s. f. inflamație a coardelor vocale inferioare. (< fr. glottite) Vezi definitia »

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). Vezi definitia »

ARHÍVĂ, arhive, s. f. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc., care se referă la activitatea lor trecută; birou, cameră unde se păstrează asemenea acte. ◊ Arhivele statului = instituție care se ocupă cu păstrarea și studiul științific al documentelor importante privitoare la trecutul țării. – Fr. archives (lat. lit. archivum). Vezi definitia »