TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »

priștipeálă, priștipéli, s.f. (reg.) cruțare, păstrare. Vezi definitia »

kinetoterapeútă s. f., g.-d. art. kinetoterapeútei; pl. kinetoterapeúte. Vezi definitia »

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta. Vezi definitia »

CONTRÁLTĂ s. f. femeie cu voce de contralto. (< it. contralta) Vezi definitia »