NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme) Vezi definitia »

BYRONÍSM BAI-/ s. n. imitație a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală și anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră și cinstită. (< fr. byronisme) Vezi definitia »

HOBBESIANÍSM s. n. filozofia lui Thomas Hobbes, care reduce bogăția însușirilor senzoriale ale materiei la proprietăți geometrice și mecanice. (după engl. hobbism) Vezi definitia »

EUHEMERÍSM s. n. doctrina lui Euhemeros, potrivit căreia divinitățile nu sunt decât o creație a spiritului uman, oameni divinizați. (< fr. évhémérisme) Vezi definitia »

LESBIANÍSM s.m. Atracție erotică patologică și satisfacere sexuală între femei; safism; ginecofilie. [< lesbian + -ism, cf. Lesbos – insulă în Grecia]. Vezi definitia »