ONIROGÉN, -Ă adj. care provoacă starea onirică. (< fr. onirogène) Vezi definitia »

CAROTÉN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin) Vezi definitia »

TOPOGÉN, -Ă adj. (despre mlaștini) ale cărei plante își extrag substanțele nutritive necesare din apele înconjurătoare. (< germ. topogen) Vezi definitia »

CRATOGÉN s.n. 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. Platformă. [< germ. Kratogen]. Vezi definitia »

AUTOANTIGÉN, autoantigene, s. n. (Biol.) Antigen propriu organismului, care poate iniția un răspuns imun în cursul unei boli autoimune.[Pr.: a-u-to-an-] – Din fr. auto-antigène. Vezi definitia »