Definita cuvantului auxiliar
AUXILIÁR, -Ă adj. Care ajută la ceva, de ajutor; aflat pe plan secundar; ajutător. ♦ (gram.) Verb auxiliar = verb cu care se formează timpurile și modurile verbale compuse. ♦ (Mat.) Cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. // s.n. Ajutor, sprijin. [Pron. a-u-xi-li-ar. / cf. fr. auxiliaire, lat. auxiliaris < auxilium – ajutor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu auxiliar
șuștorár, șuștorári, s.m. (reg.) roata dințată a joagărului; osia acestei roți. Vezi definitia »
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. Vezi definitia »
ALKMAAR, oraș în V Olandei, la N de Amsterdam, pe canalul Zaandam-Den Helder; 121 mii loc. (1986, cu suburbiile). Ind. metalurgică, a hîrtiei, încălț., ciocolată. Centrul unei regiuni agricole (unt, brînzeturi). Biserică (Groote Kerk) din sec. 15. În timpul campaniilor napoleoneene trupele franceze, comandate de mareșalul Brune, au învins aici (18 oct. 1799) corpul expediționar ruso-britanic. Vezi definitia »
vulgar,-ă,adj.1.grosolan,josnic. 2.obisnuit, comun. 3.lipsit d fundament știintific. 4.latina vulgara=limba latina populara Vezi definitia »
SUBDIVIZIONÁR, -Ă adj. Rezultat dintr-o subdiviziune. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. subdivisionnaire]. Vezi definitia »