TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. Vezi definitia »

CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone) Vezi definitia »

COMBUSTIÚNE s.f. v. combustie. Vezi definitia »

COMPASIÚNE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion. Vezi definitia »

DEGRESIÚNE s. f. micșorare treptată, graduală. (< fr. dégression, lat. degressio) Vezi definitia »