DESCRIPTIVÍSM s. n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism. Vezi definitia »

INDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V. egoism. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme]. Vezi definitia »

PROFESIONÍSM s. n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesion[ist] + suf. -ism. Vezi definitia »

ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică ce pune la baza vieții sufletești asociația (4). [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme. Vezi definitia »

BONAPARTÍSM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curând după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme]. Vezi definitia »