Definita cuvantului ocară
OCÁRĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocară
tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »
TUMORÉTĂ s. f. tumoare mică. (< fr. tumorette) Vezi definitia »
GREFĂ, grefe, s.f. [??? poate, gref ! – CM] În limbaj comercial, fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrisor-amarui, produs de un arbore tropical; conform DEX, se scrie grep, scris și: grep-fruit. – Din engl., fr. grape-fruit. Vezi definitia »
ACTIVÍNĂ s.f. Pulbere albă, cu miros slab de clor și cu gust amar neplăcut, folosită la albirea țesăturilor din celuloză, ca aglutinant în imprimerie și ca dezinfectant. [< fr. activine]. Vezi definitia »
METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa. Vezi definitia »