PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. Vezi definitia »

VERMILLON s. n. Sulfură roșie de mercur sau de antimoniu, folosită pentru fabricarea culorii roșu-viu; culoare fabricată pe baza acestei sulfuri și întrebuințată în pictura de ulei. [Pr.: -mi-ión] – Cuv. fr. Vezi definitia »

LAGÓN s. n. întindere de apă înconjurată de stânci coraliere, într-un atol. (< fr. lagon) Vezi definitia »

AUTOFÓN, -Ă, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopoțelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] – Din engl. autophone. Vezi definitia »

SLAVÓN, -Ă adj. referitor la slavi, care aparține slavilor. ◊ (s. f.) limbă literară dezvoltată din vechea slavă. ◊ (despre caractere grafice) chirilic. (< fr. slavon) Vezi definitia »