Definita cuvantului ocazie
OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocazie
FOTOCOLOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. (< fr. photocollographie) Vezi definitia »
BICROMÍE s. f. tipar în două culori. (< fr. bichromie) Vezi definitia »
AUTOGNOZIE s. f. cunoașterea de sine însuși. (< fr. autognosie) Vezi definitia »
COREOFRAZÍE s. f. tulburare de limbaj caracterizată prin emiterea unor fraze lipsite de sens. (< fr. choréophrasie) Vezi definitia »
BIOSPEOLOGÍE s.f. Parte a speologiei care se ocupă cu studiul animalelor și al plantelor cavernicole. [< fr. biospéologie]. Vezi definitia »