CHILÓT s. m. (pl.) obiect de lenjerie care acoperă partea de jos a trunchiului. (< fr. culotte) Vezi definitia »

prestrănepót, prestrănepóți, s.m. (înv.) fiul strănepotului sau al strănepoatei, în raport cu părinții bunicului sau străbunicii. Vezi definitia »

AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »

ECOLÓT s.n. Sondă electronică cu ecou acustic, folosită în ecolocație; ecosondă. [Var. eholot s.n. / cf. germ. Echolot]. Vezi definitia »

chicót (chícote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze). Vezi definitia »