CARAȘ, rîu, afl. stg. al Dunării; 80 km. Izv. din M-ții Semenicului, drenează depr. Caraș-Ezeriș și confl. pe terit. Iugoslaviei. În cursul superior formează chei sălbatice (19 km lungime), impresionante (declarate parc național), iar în bazinul său se află peșterile Buhui, Racoviță, Comarnic, Popovăț, Peștera Liliecilor și izbucul Bigăr. Numeroase rezervații complexe, speologice și floristice, cu numeroase fenomene carstice și specii de plante termofile. Vezi definitia »

năimáș, -ă, s.m. și f. (reg.) chiriaș. Vezi definitia »

HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »

calabáș, calabáși, s.m. (reg., înv.) negustor de cereale. Vezi definitia »

mânecúș s.n. (înv.) zori de zi, dimineața devreme. Vezi definitia »