Definita cuvantului bacalaureat
BACALAUREÁT s.n. Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obținut de absolventul unui astfel de examen. // s.m. și f. Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [Pron. -la-u-re-at, pl. -te. / < fr. baccalauréat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bacalaureat
CALMÁT, -Ă, calmați, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a liniștit, relaxat, destins. – V. calma. Vezi definitia »
Preparat culinar de formă sferică din tocătură de carne sau diverse paste și pireuri; fr. boulette; germ Bulette Vezi definitia »
ÎNDĂTINÁT, -Ă, îndătinați, -te, adj. Care a devenit o datină; înrădăcinat. ♦ (Despre oameni) Deprins, obișnuit (cu ceva). [Var.: îndatinát, -ă adj.] – V. îndătina. Vezi definitia »
DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat. – Var.: despoiát, -ă adj.] – V. despuia. Vezi definitia »
format prin derivare cu sufixul „-at” de la cuvantul de baza spranceana Vezi definitia »