CABINÉT s. n. I. 1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție. 2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva. 3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc. 4. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern. III. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase. (< fr. cabinet) Vezi definitia »

PERIMÉT, perimete, s. n. Frânghie, funie de care sunt prinse cârligele carmacelor de pescuit. – Din rus. peremet. Vezi definitia »

șainalét s.n. (reg.) 1. compătimire. 2. regret. Vezi definitia »

DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo. 2. (Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto]. Vezi definitia »

ASINDÉT s. n. Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor copulative. – Lat. lit. asyndetus (fr. asyndète). Vezi definitia »