óblic (óblică), adj. – Pieziș. Fr. oblique, din lat. obliquus. Accentul se poate datora influenței lui oblu. – Der. oblicitate, s. f., după fr. obliquité. Vezi definitia »

ANORÉCTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de anorexie. [< fr. anorectique]. Vezi definitia »

CETÁNIC, -Ă adj. cifră ~ă = indice care exprimă aprecierea calității arderii unui combustibil în motorul cu aprindere prin comprimare. (< cetan + -ic) Vezi definitia »

NUCLEÓNIC, -Ă adj. Referitor la nucleoni. [Pron. -cle-o-. / < fr. nucléonique]. Vezi definitia »

ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »