MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche]. Vezi definitia »

CAÚSTICĂ s.f. – V. caustic (3) [DEX'98] Vezi definitia »

FĂIOÁRĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui făină. [Pr. și fă-i-oa-] Vezi definitia »

MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca¹. Vezi definitia »

capáră (-ắri), s. f. – Arvună (în Trans. și Banat, în special arvuna dată de pretendent, la definitivarea acordului cu logodnica). It. caparra, prin sb. kapara: – Der. căpări (var. căpăra), vb. (a da arvună; a se logodi). Vezi definitia »